Conjugare: a dezvăța
infinitiv
dezvăța
infinitiv lung
dezvățare
participiu
dezvățat
gerunziu
dezvățând
prezent
eu dezvăț
tu dezveți
el/ea dezvață
noi dezvățăm
voi dezvățați
ei/ele dezvață
imperfecttrecut
eu dezvățam
tu dezvățai
el/ea dezvăța
noi dezvățam
voi dezvățați
ei/ele dezvățau
perfect simplutrecut
eu dezvățai
tu dezvățași
el/ea dezvăță
noi dezvățarăm
voi dezvățarăți
ei/ele dezvățară
perfectul compustrecut
eu am dezvățat
tu ai dezvățat
el/ea a dezvățat
noi am dezvățat
voi ați dezvățat
ei/ele au dezvățat
mai mult ca perfectultrecut
eu dezvățasem
tu dezvățaseși
el/ea dezvățase
noi dezvățaserăm
voi dezvățaserăți
ei/ele dezvățaseră
viitor
eu voi dezvăța
tu vei dezvăța
el/ea va dezvăța
noi vom dezvăța
voi veți dezvăța
ei/ele vor dezvăța
viitor anterior
eu voi fi dezvățat
tu vei fi dezvățat
el/ea va fi dezvățat
noi vom fi dezvățat
voi veți fi dezvățat
ei/ele vor fi dezvățat
conjunctiv prezent
eu să dezvăț
tu să dezveți
el/ea să dezvețe
noi să dezvățăm
voi să dezvățați
ei/ele să dezvețe
conjunctiv perfecttrecut
eu să fi dezvățat
tu să fi dezvățat
el/ea să fi dezvățat
noi să fi dezvățat
voi să fi dezvățat
ei/ele să fi dezvățat
condițional prezent
eu aș dezvăța
tu ai dezvăța
el/ea ar dezvăța
noi am dezvăța
voi ați dezvăța
ei/ele ar dezvăța
condițional perfecttrecut
eu aș fi dezvățat
tu ai fi dezvățat
el/ea ar fi dezvățat
noi am fi dezvățat
voi ați fi dezvățat
ei/ele ar fi dezvățat
imperativ persoana a doua
dezvață tu
dezvățați voi
nu dezvăța tu
nu dezvățați voi