Conjugare: a mărmuri
infinitiv
mărmuri
infinitiv lung
mărmurire
participiu
mărmurit
gerunziu
mărmurind
prezent
eu mărmuresc
tu mărmurești
el/ea mărmurește
noi mărmurim
voi mărmuriți
ei/ele mărmuresc
imperfecttrecut
eu mărmuream
tu mărmureai
el/ea mărmurea
noi mărmuream
voi mărmureați
ei/ele mărmureau
perfect simplutrecut
eu mărmurii
tu mărmuriși
el/ea mărmuri
noi mărmurirăm
voi mărmurirăți
ei/ele mărmuriră
perfectul compustrecut
eu am mărmurit
tu ai mărmurit
el/ea a mărmurit
noi am mărmurit
voi ați mărmurit
ei/ele au mărmurit
mai mult ca perfectultrecut
eu mărmurisem
tu mărmuriseși
el/ea mărmurise
noi mărmuriserăm
voi mărmuriserăți
ei/ele mărmuriseră
viitor
eu voi mărmuri
tu vei mărmuri
el/ea va mărmuri
noi vom mărmuri
voi veți mărmuri
ei/ele vor mărmuri
viitor anterior
eu voi fi mărmurit
tu vei fi mărmurit
el/ea va fi mărmurit
noi vom fi mărmurit
voi veți fi mărmurit
ei/ele vor fi mărmurit
conjunctiv prezent
eu să mărmuresc
tu să mărmurești
el/ea să mărmurească
noi să mărmurim
voi să mărmuriți
ei/ele să mărmurească
conjunctiv perfecttrecut
eu să fi mărmurit
tu să fi mărmurit
el/ea să fi mărmurit
noi să fi mărmurit
voi să fi mărmurit
ei/ele să fi mărmurit
condițional prezent
eu aș mărmuri
tu ai mărmuri
el/ea ar mărmuri
noi am mărmuri
voi ați mărmuri
ei/ele ar mărmuri
condițional perfecttrecut
eu aș fi mărmurit
tu ai fi mărmurit
el/ea ar fi mărmurit
noi am fi mărmurit
voi ați fi mărmurit
ei/ele ar fi mărmurit
imperativ persoana a doua
mărmurește tu
mărmuriți voi
nu mărmuri tu
nu mărmuriți voi

Conjugarea verbelor din limba română


