Conjugare: a îndruma
infinitiv
îndruma
infinitiv lung
îndrumare
participiu
îndrumat
gerunziu
îndrumând
prezent
eu îndrum
tu îndrumi
el/ea îndrumă
noi îndrumăm
voi îndrumați
ei/ele îndrumă
imperfecttrecut
eu îndrumam
tu îndrumai
el/ea îndruma
noi îndrumam
voi îndrumați
ei/ele îndrumau
perfect simplutrecut
eu îndrumai
tu îndrumași
el/ea îndrumă
noi îndrumarăm
voi îndrumarăți
ei/ele îndrumară
perfectul compustrecut
eu am îndrumat
tu ai îndrumat
el/ea a îndrumat
noi am îndrumat
voi ați îndrumat
ei/ele au îndrumat
mai mult ca perfectultrecut
eu îndrumasem
tu îndrumaseși
el/ea îndrumase
noi îndrumaserăm
voi îndrumaserăți
ei/ele îndrumaseră
viitor
eu voi îndruma
tu vei îndruma
el/ea va îndruma
noi vom îndruma
voi veți îndruma
ei/ele vor îndruma
viitor anterior
eu voi fi îndrumat
tu vei fi îndrumat
el/ea va fi îndrumat
noi vom fi îndrumat
voi veți fi îndrumat
ei/ele vor fi îndrumat
conjunctiv prezent
eu să îndrum
tu să îndrumi
el/ea să îndrume
noi să îndrumăm
voi să îndrumați
ei/ele să îndrume
conjunctiv perfecttrecut
eu să fi îndrumat
tu să fi îndrumat
el/ea să fi îndrumat
noi să fi îndrumat
voi să fi îndrumat
ei/ele să fi îndrumat
condițional prezent
eu aș îndruma
tu ai îndruma
el/ea ar îndruma
noi am îndruma
voi ați îndruma
ei/ele ar îndruma
condițional perfecttrecut
eu aș fi îndrumat
tu ai fi îndrumat
el/ea ar fi îndrumat
noi am fi îndrumat
voi ați fi îndrumat
ei/ele ar fi îndrumat
imperativ persoana a doua
îndrumă tu
îndrumați voi
nu îndruma tu
nu îndrumați voi